Atunci cand cineva ajunge la o discutie de specialitate, rareori vine complet singur in sensul larg al cuvantului. In jurul lui exista oameni care observa, care intreaba si care uneori insotesc efectiv persoana pana acolo si asteapta pe hol. Rolul lor difera mult de la o situatie la alta si de la o varsta la alta.
In psihiatrie pediatrica, prezenta familiei face parte in mod obisnuit din felul in care se lucreaza. Informatiile oferite de parinti pot completa ceea ce povesteste sau arata copilul, mai ales cand e vorba de lucruri observate in viata de zi cu zi, acasa sau la scoala.
Pentru adulti, situatia e diferita si depinde mult de ce isi doreste persoana. Unii vin singuri si prefera sa ramana asa, altii vor pe cineva alaturi, macar in sala de asteptare, pentru drumul pana acolo.
Ce pot aduce cei din jur intr-o discutie
Cel mai des, cei apropiati pot oferi informatii despre situatii pe care un specialist nu are cum sa le observe direct. In cazul copiilor cu tulburari din spectrul autist, de exemplu, sedintele de terapie ABA se numara printre formele de interventie disponibile, iar observatiile familiei pot contribui la intelegerea contextului in care se desfasoara viata copilului.
Parintii pot povesti despre felul in care copilul interactioneaza cu cei din jur, despre activitatile care ii plac sau despre situatiile in care are nevoie de mai mult sprijin. Astfel de informatii pot completa ceea ce specialistul observa in timpul intalnirilor.
Pentru adulti, un psihiatru Bucuresti porneste de obicei de la ceea ce povesteste persoana insasi. Informatiile de la cineva apropiat pot aparea daca persoana doreste asta, nu ca regula generala si nu fara stirea ei.
Printre lucrurile pe care le poate observa cineva din apropiere se numara:
- Schimbarile fata de o perioada anterioara
- Felul in care arata o zi obisnuita
- Situatiile in care ceva apare mai des
- Lucrurile care s-au modificat in rutina
Insotirea cuiva presupune si cateva limite
A fi alaturi de cineva nu inseamna a vorbi in locul lui. E o diferenta subtila si usor de depasit fara intentie, mai ales cand persoana insotita vorbeste greu sau cand cel care o insoteste este ingrijorat si vrea sa ajute repede.
In cazul copiilor mai mari si al adolescentilor, lucrul acesta devine mai vizibil. Un adolescent poate avea nevoie de o parte din discutie purtata doar de el, iar asta nu inseamna ca parintele e lasat deoparte sau ca nu mai conteaza ce spune.
Lucruri care pot ajuta atunci cand insotesti pe cineva:
- Lasarea persoanei sa raspunda prima
- Completarea doar acolo unde se cere
- Povestirea a ceea ce s-a observat, fara interpretari
- Respectarea momentelor in care persoana vrea sa vorbeasca singura
- Pastrarea pentru final a propriilor intrebari
Rolurile pot fi impartite in familie
Cand e vorba de o perioada mai lunga, cu mai multe intalniri, apare si o discutie practica in familie. Cine insoteste, cine tine legatura si cine transmite mai departe celorlalti din familie ceea ce s-a discutat.
Felul in care sunt impartite aceste roluri difera mult de la o familie la alta:
| Cum sunt impartite lucrurile | Ce poate rezulta din asta |
|---|---|
| Aceeasi persoana se ocupa de tot | Informatia e unitara, dar efortul cade pe unul singur |
| Rolurile sunt impartite clar | Efortul e mai echilibrat si lucrurile sunt stiute de ambii |
| Nimic nu e stabilit dinainte | Pot aparea neintelegeri despre cine ce face |
| Ajuta si cineva din afara familiei | E nevoie de informatii transmise clar, in scris |
Nicio varianta nu e gresita in sine. Conteaza mai mult sa fie stabilita decat sa fie perfecta, pentru ca presupunerile nespuse sunt cele care creeaza de obicei tensiune intre cei implicati, dupa cateva luni.
Sprijinul din jur nu inlocuieste discutia
Cei apropiati pot aduce informatii utile si pot face o perioada mai usor de dus. Ceea ce nu pot face este sa inlocuiasca discutia purtata de persoana cu cineva care are pregatirea necesara.
Uneori, dorinta de a ajuta duce la cautari lungi pe internet si la comparatii cu situatii citite undeva. Cautarile acestea pot linisti pentru moment, dar nu spun nimic despre ce se intampla intr-un caz anume, oricat de asemanator ar parea.
Intrebarile despre o situatie individuala isi gasesc raspunsul acolo unde exista informatiile complete si pregatirea pentru a le interpreta, nu in discutiile purtate in jurul persoanei, oricat de bine intentionate ar fi ele.
